Octavian Bejan, şef al Secţiei de analiză şi sinteză,
Centrului pentru Combaterea Crimelor Economice şi Corupţiei
Revistă de criminologie, drept penal şi criminalistică, nr.3-4, anul 2006, p.15-21.
Orice fenomen criminal este complex şi se manifestă printr-o diversitate, mai mare sau mai mică, de comportamente particulare. De aceea, metodele de contracarare, care au un caracter juridic şi vizează comportamente umane, nu pot să lovească direct în fenomen, ci sunt orientate spre manifestări particulare, conduite umane, individuale sau de grup. În aceste condiţii, se naşte necesitatea de a releva cu exactitate manifestările comportamentale ale corupţiei, astfel încît represiunea penală să servească plenar la contracararea fenomenului. Pentru început se impune însă stabilirea precisă a acelor comportamente de corupţie care au fost deja incriminate de legea penală. În scopul realizării acestui obiectiv euristic, vom utiliza următoarea definiţie a fenomenului: corupţia constituie un fenomen social morbid care afectează sau chiar paralizează funcţionarea normală a instituţiilor, organizaţilor şi întreprinderilor şi care constă în folosirea atribuţiilor de serviciu în interes personal. Această definiţie include ambele aspecte ale corupţiei, cel intrinsec şi cel extrinsec. Aspectul intrinsec reprezintă esenţa fenomenului, adică latura lui interioară, primordială, invariabilă şi, totodată, sesizabilă raţional.Aspectul extrinsec reprezintă modul lui de manifestare, adică latura lui exterioară, derivată, variabilă şi, totodată, palpabilă. Dacă aspectul extrinsec, poate fi studiat cu ajutorul metodelor empirice de cercetare, atunci aspectul intrinsec, poate fi relevat cu ajutorul metodelor teoretice de cercetare, deşi plecînd de la datele empirice acumulate. Sub aspectul intrinsec, corupţia constituie un fenomen social morbid care afectează sau chiar paralizează funcţionarea normală a instituţiilor, organizaţiilor şi întreprinderilor. Sub aspectul extrinsec, corupţia constă în folosirea atribuţiilor de serviciu în interes personal. Prin urmare, faptele de corupţie se disting, din punctul de vedere empiric, de celelalte prin prezenţa a două elemente principale, indisolubil corelate: (1) folosirea atribuţiilor de serviciu şi (2) în interes personal. Prin atribuţii de serviciu denumim drepturile şi obligaţiile de care dispune o persoana în temeiul funcţiei pe care o ocupă şi o exercită în cadrul unei instituţii, organizaţii sau întreprinderi, iar prin interes personal înţelegem orice formă de creare, prin folosirea arbitrară a atribuţiilor de serviciu, a condiţiilor propice de satisfacere a necesităţilor proprii, materiale sau de altă natură. Analizînd Codul penal al Republicii Moldova, intrat în vigoare la 12 iunie 2003, cu ajutorul acestui instrument euristic, am stabilit existenţa a 3 categorii de norme penale ce vizează contracararea fenomenului corupţiei şi anume: – norme care incriminează fapte de corupţie, – norme care incriminează fapte conexe celor de corupţie, – norme care incriminează fapte ce se pot manifesta ca acte de corupţie. Din prima categorie – norme care incriminează fapte de corupţie – fac parte următoarele articole din partea specială a Codului penal (pentru comoditate vom utiliza ca unitate de măsură articolele, deşi norma penală nu coincide cu conţinutul unui articol): – 324 “Corupere pasivă” – este o faptă eminamente de corupţie, care nu poate lua alte forme; – 327 “Abuzul de putere sau abuzul de serviciu” – este şi el o faptă eminamente de corupţie, care nu poate lua alte forme, după cum este formulată prevederea articolului; – 330 “Primirea de către un funcţionar a recompensei ilicite” – face parte din categoria faptelor de corupţie şi nu poate lua alte forme; – 332 “Falsul în acte publice” – este şi acesta o manifestarea directă de corupţie; – 333 “Luarea de mită” – este ca şi coruperea pasivă o infracţiune tipică de corupţie, care se manifestă însă în sectorul privat; – 335 “Abuzul de serviciu” – constituie o infracţiune de corupţie propriu-zisă; – 339 “Uzurparea puterii de stat” – constituie cea mai gravă faptă de corupţie, deoarece este realizată prin folosirea atribuţiilor de serviciu şi urmăreşte invariabil un interes personal, indiferent de justificările invocate. Din categoria a doua – norme care incriminează fapte conexe celor de corupţie – fac parte următoarele articole: – 325 “Corupere activă” – nu este o faptă de corupţie, deoarece nu întruneşte una dintre cele 2 trăsături inerente şi anume: folosirea atribuţiilor de serviciu, ea nu are, în fond, nimic în comun cu atribuţiile de serviciu, chiar dacă poate fi înfăptuită din interese de serviciu; – 326 “Traficul de influenţă” – este şi el o faptă conexă celor de corupţie şi nu una propriu-zisă de corupţie, ea constituie o faptă de corupţie numai în cazul în care este înfăptuit cu folosirea atribuţiilor de serviciu, de aceea traficul de influenţă are o calitate dublă, în unele cazuri el reprezintă o faptă conexă celor de corupţie, iar în altele este una propriu-zis de corupţie; – 334 “Darea de mită” – face şi ea parte din categoria infracţiunilor conexe celor de corupţie. Din categoria a treia – norme care incriminează fapte ce se pot manifesta ca acte de corupţie – fac parte următoarele articole: – 160 “Efectuarea ilegală a sterilizării chirurgicale” – această faptă poate fi considerată de corupţie numai în cazurile în care ea posedă încă un element şi anume – înfăptuită în interes personal (material sau de altă natură), în celelalte cazuri nu este vorba despre manifestări de corupţie; – 161 “Efectuarea fecundării artificiale sau a implantării embrionului fără consimţămîntul pacientei” – această faptă este de corupţie în cazurile indicate mai sus; – 162 “Neacordarea de ajutor unui bolnav” – această faptă se manifestă ca act de corupţie, de pildă, în situaţia în care este săvîrşită din dorinţă de răzbunare. De menţionat că asemenea cazuri sunt, probabil, rarisime şi pot avea loc, în special, în localităţile cu populaţie redusă; – 169 “Internarea ilegală într-o instituţie psihiatrică” – este faptă de corupţie în condiţiile indicate în primul punct; – 173 “Constrîngerea la acţiuni cu caracter sexual” – este o faptă de corupţie în cazul în care este realizată prin folosirea dependenţei de serviciu a victimei; – 177 “Încălcarea inviolabilităţii vieţii personale” – reprezintă corupţie în cazul în care a fost săvîrşită prin folosirea intenţionată a “situaţiei de serviciu” în interes personal; – 178 “Violarea dreptului la secretul corespondenţei” – este o manifestare a corupţiei în cazul în care se face cu folosirea “situaţiei de serviciu” în interes personal; – 179 “Violarea de domiciliu” – constituie o faptă de corupţie în condiţiile menţionate în punctul anterior; – 181 “Împiedicarea exercitării libere a dreptului electoral sau a activităţii organelor electorale” – este o faptă de corupţie în situaţia în care se face cu folosirea atribuţiilor de serviciu; – 182 “Falsificarea rezultatelor votării” – poate fi considerată drept faptă de corupţie, în situaţia în care este înfăptuită din interes personal şi nu implică convingeri de ordin ideologic; – 184 “Violarea dreptului la libertatea întrunirilor” – de către o persoană cu funcţie de răspundere în interes personal constituie o faptă cu caracter de corupţie; – 190 “Escrocheria” – săvîrşită cu folosirea “situaţie de serviciu” constituie în toate cazurile infracţiune de corupţie, deoarece nu poate urmări decît un interes personal; – 191 “Delapidarea averii străine” – săvîrşită cu folosirea “situaţiei de serviciu” reprezintă o manifestare a corupţiei în toate cazurile, avînd întotdeauna ca mobil un interes personal; – 195 “Însuşirea în proporţii mari şi deosebit de mari” – este faptă de corupţie în cazurile în care este săvîrşită prin escrocherie sau delapidare cu folosirea “situaţiei de serviciu”; – 196 “Cauzarea de daune materiale prin înşelăciune sau abuz de încredere” – cu folosirea atribuţiilor de serviciu în interes personal constituie un act de corupţie. În cazurile în care fapta a fost săvîrşită sub presiunea unui superior sau altei persoane de care depinde, sub o formă sau alta, pe linie de serviciu nu este vorba de corupţie; – 197 “Distrugerea sau deteriorarea intenţionată a bunurilor” – constituie o faptă de corupţie în cazul în care s-a făcut cu folosirea atribuţiilor de serviciu în interes personal; – 204 “Divulgarea secretului adopţiei” – de către o persoană obligată să pătreze faptul adopţiei ca un secret profesional sau de serviciu în interes personal constituie act de corupţie; – 212 “Contaminarea cu maladia SIDA” – săvîrşită cu intenţie ca urmare a neîndeplinirii sau îndeplinirii necorespunzătoare de către un lucrător medical a obligaţiilor sale profesionale din interes personal trebuie în considerată faptă de corupţie (în acest caz fapta se califică conform art.151 “Vătămarea intenţionată gravă a integrităţii corporale sau a sănătăţii”, 152 “Vătămarea intenţionată medie a integrităţii corporale sau a sănătăţii” sau 153 “Vătămarea intenţionată uşoară a integrităţii corporale sau a sănătăţii”); – 218 “Prescrierea ilegală a preparatelor narcotice sau psihotrope” – săvîrşită din interes personal reprezintă o faptă de corupţie; – 219 “Organizarea ori întreţinerea speluncilor pentru consumul substanţelor narcotice sau psihotrope” – cu folosirea atribuţiilor de serviciu în interes personal este o faptă de corupţie; – 231 “Tăierea ilegală a vegetaţiei forestiere” – de persoane responsabile de protecţia şi paza vegetaţiei forestiere în interes personal este o manifestare a corupţiei; – 233 “Vînatul ilegal” – cu folosirea “situaţiei de serviciu” în interes personal este şi al o infracţiune de corupţie; – 237 “Fabricarea sau punerea în circulaţie a cardurilor sau a altor carnete de plată false” – de un funcţionar ori alt salariat în exerciţiul funcţiunii şi în interes personal se înscrie în categoria infracţiunilor de corupţie; – 239 “Încălcarea regulilor de creditare” – din interes personal constituie faptă de corupţie; – 240 “Utilizarea contrar destinaţiei a mijloacelor din împrumuturile interne sau externe garantate de stat” – din raţiuni de interes personal este un act de corupţie; – 241 “Practicarea ilegală a activităţii de întreprinzător” – realizată cu folosirea “situaţie de serviciu” constituie în toate cazurile infracţiune de corupţie, deoarece nu poate avea la temelie decît un interes personal, în majoritatea covîrşitoare a cazurilor – unul material; – 243 “Spălarea banilor” – cu folosirea “situaţiei de serviciu” este şi ea o manifestare a corupţiei; – 248 “Contrabanda” – săvîrşită de “o persoană cu funcţie de răspundere, cu folosirea situaţiei de serviciu” în interes personal face parte dintre infraţciunile de corupţie; – 255 “Înşelarea clienţilor” – în interes personal constituie o infracţiune de corupţie. Dacă înşelarea s-a făcut la indicaţia conducătorului, fără trage foloase personale din aceasta, atunci nu este vorba de corupţie; – 257 “Executarea necalitativă a construcţiilor” – din interes personal este tot o infracţiune de corupţie. De exemplu, şeful de şantier a sustras o serie de materiale de construcţie pe care le-a înlocuit cu înlocuitoare de proastă calitate, fapt care a şi determinat executarea necalitativă a construcţiilor; – 267 “Repararea necalitativă a căilor de comunicaţie, a mijloacelor de transport feroviar, naval sau aerian ori punerea lor în exploatare cu defecte tehnice” – reprezintă o infracţiune de corupţie în cazul în care a fost determinată de un interes personal, cum ar fi sustragerea unor componente sau materiale; – 276 “Falsificarea elementelor de identificare ale autovehiculelor” – cu folosirea “situaţiei de serviciu” în interes personal; – 303 “Amestecul în înfăptuirea justiţiei şi în urmărirea penală” – cu folosirea “situaţiei de serviciu” din interes personal constituie o infracţiune de corupţie; – 303 “Tragerea cu bună-ştiinţă la răspundere penală a unei persoane nevinovate” – din interes material sau alte interese personală constituie un act de corupţie; – 307 “Pronunţarea unei sentinţe, decizii, încheieri sau hotărîri contrare legii” – determinată de un interes material ori din alte interese personale; – 308 “Reţinerea sau arestarea ilegală” – efectuată din interes material ori din alte interese personale este o infracţiune de corupţie; – 310 “Falsificarea probelor” – săvîrşită de o persoană cu funcţie de răspundere în interes personal este o faptă cu caracter de corupţie; – 312 “Declaraţia mincinoasă, concluzia falsă sau traducerea incorectă” – este act de corupţie numai concluzia falsă a expertului făcută din interes personal, inclusiv material, deoarece numai acesta se află în exerciţiul funcţiunii; – 315 “Divulgarea datelor urmăririi penale” – de către persoana care efectuează urmărirea penală sau de către persoana abilitată cu controlul asupra desfăşurării urmării penale săvîrşită din interes personal este o faptă de corupţie. Nu şi în cazul în care a fost făcută din raţiuni de serviciu; – 316 “Divulgarea datelor privind măsurile de securitate aplicate faţă de judecător şi participanţii la procesul penal” – constituie o infracţiune de corupţie în cazul în care este realizată din interes personal; – 318 “Înlesnirea evadării” – de către o persoană cu funcţie de răspundere din interes material reprezintă o manifestare de corupţie; – 320 “Neexecutarea intenţionată a hotărîrii instanţei judecătoreşti” – de către o persoană cu funcţie de răspundere din interes personal este şi aceasta o faptă de corupţie; – 322 “Transmiterea ilegală a unor obiecte interzise persoanelor deţinute în penitenciare” – cu folosirea “situaţiei de serviciu” din interes material este o faptă de corupţie; – 326 “Traficul de influenţă” – este o faptă conexă celor de corupţie şi nu una propriu-zisă de corupţie, dar ea constituie o faptă de corupţie în cazul în care este înfăptuit cu folosirea atribuţiilor de serviciu, de aceea traficul de influenţă are o calitate dublă, în unele cazuri el se manifestă ca o faptă conexă celor de corupţie, iar în altele – ca una propriu-zis de corupţie; – 328 “Excesul de putere sau depăşirea atribuţiilor de serviciu” – dacă a fost săvîrşit în interes personal, atunci el constituie o faptă de corupţie; – 336 “Depăşirea atribuţiilor de serviciu” – este un caz similar celui precedent doar că are loc în sectorul privat şi deci nu implică în nici un caz excesul de putere; – 337 “Trădarea de Patrie” – este o infracţiune de corupţie în cazurile în care este realizată cu folosirea atribuţiilor de serviciu în interes personal. Se cere menţionat că nu constituie corupţie fapta de această natură dacă a fost săvîrşită din convingeri ideologice, naţionale sau de altă natură; – 340 “Rebeliunea armată” – constituie un act de corupţie în cazurile în care făptuitorul se foloseşte de atribuţiile sale de serviciu în interes personal (de pildă, avînd ca interes obţinerea unor avantaje materiale sau a unei funcţii înalte de conducere) şi nu din convingeri ideologice; – 343 “Diversiunea” – săvîrşită cu folosirea atribuţiilor de serviciu din interes personal, nu din convingeri de ordin ideologic, naţional sau de altă natură (este cazul unui comandant al trupelor de geniu din cadrul armatei naţionale); – 344 “Divulgarea secretului de stat” – în interes personal are caracter de corupţie; – 370 “Abuzul de putere, excesul de putere sau inacţiunea la exercitarea puterii” – săvîrşit în interes personal reprezintă o faptă de corupţie. Analiza statistico-criminologică a articolelor care incriminează fapte de corupţie, a celor conexe acestora sau a celor care se pot manifesta ca acte de corupţie relevă următoarele. În total există 61 de articolele care se referă la incriminarea unor fapte de corupţie, a unor fapte conexe celor de corupţie şi a celor care se pot manifesta ca acte de corupţie, ceea ce constituie 23,7%, adică aproape 1/4 din totalul (257) articolelor din Partea specială a Codului penal. Din totalul de 61 de articole, 7 incriminează fapte de corupţie, adică 11,5%, 3 incriminează fapte conexe celor de corupţie, adică 4,9%, şi 51 incriminează fapte care se pot manifestă şi ca acte de corupţie, adică 83,6%. Rezultă că cele mai multe forme ale corupţiei se mulează pe tiparele unor comportamente care nu au un caracter eminamente de corupţie. Explicaţia constă în aceea că infracţiunile din categoria în cauză sunt legate, ca şi cele de corupţie, de exercitarea atribuţiilor de serviciu. Ponderea considerabilă a acestora denotă, în primul rînd, multitudinea formelor pe care le poate îmbrăca corupţia, iar în al doilea rînd, importanţa instituţiilor, organizaţiilor şi întreprinderilor în organizarea modernă a societăţii. Situaţia relevată prin cercetarea empirică efectuată constituie un temei solid şi obiectiv pentru revizuirea competenţei instituţiei de drept specializată în contracararea corupţiei – Centrul pentru Combaterea Crimelor Economice şi Corupţiei. În acest context menţionăm că experţii internaţionali, care au participat la Atelierul de lucru privind revizuirea competenţei organelor de drept antrenate în prevenirea şi contracararea corupţiei, organizat de Centrul pentru Combaterea Crimelor Economice şi Corupţiei (C.C.C.E.C.) în parteneriat cu Consiliul Europei în perioada 11-15 aprilie 2005, în vederea înfăptuirii pct.2 (Acţiuni prioritare) al Planului de acţiuni pentru realizarea Strategiei naţionale de prevenire şi combatere a corupţiei (aprobat prin Hotărîrea Parlamentului Republicii Moldova nr.421-XV, din 16 decembrie 2004), au recomandat ca de competenţa C.C.C.E.C. să ţină cercetarea tuturor faptelor care sunt legate, într-un fel sau altul, de corupţie.
