ctavian Bejan
Chişinău, 2009
INTRODUCERE
Efectuarea cu succes a cercetărilor criminologice presupune o bună cunoaştere a fenomenului ştiinţific, a modului de organizare a activităţii ştiinţifice, a metodelor de cercetare criminologică, precum şi a procesului de desfăşurare a unei cercetări criminologice. Cu toate acestea, puţini criminologi s-au aplecat asupra problemelor metodologice ale criminologiei. Metodele criminologiei sunt, de regulă, trecute în revistă în manualele de criminologie. Puţinele lucrări consacrate metodologiei criminologice vizează metodele empirice de cercetare, în timp ce metodele teoretice sunt omise sau reflectate lapidar şi numai în linii generale. Această stare de lucruri contrastează puternic cu preocupările pentru metodologie manifestate în alte ramuri ale ştiinţei, inclusiv cele socio-umane, şi cu însemnătatea crescîndă recunoscută cunoaşterii teoretice în metodologia ştiinţifică generală. O situaţie similară, chiar mai regretabilă, o constatăm şi în criminologia naţională. În ceea ce priveşte criminologia naţională, problema semnalată ţine nu numai de preocupările metodologice, ci şi de nivelul real de pregătire ştiinţifico-metodologică al celor care se antrenează în cercetări sau abordări cu caracter criminologic, nu puţine dintre ele avînd o factură ştiinţifico-metodologică inadmisibilă. Înţelegerea cunoaşterii teoretice se situează, în genere, undeva în zona gri a ignoranţei, iar în consecinţă, nu putem vorbi nici despre o înţelegere a cunoaşterii ştiinţifice în sine. Părerea noastră s-a format ca urmare a examinării, sub aspect metodologic, atît a lucrărilor de criminologie, cît şi a celor ce ţin de disciplinele din ciclul criminal (drept penal, drept procesual-penal, criminalistică etc.), o parte dintre care includ şi unele abordări criminologice, precum şi a discuţiilor purtate cu membri ai consiliilor ştiinţifice de specialitate.
