Din raportul prezentat de Valeriu Bujor, (doctor în drept, rector al Universităţii de Criminologie), la Conferinţa ştiinţifică internaţională Probleme actuale ale ştiinţei dreptului penal şi criminologiei în spaţiul postcomunist.
Chişinău, 29-30 noiembrie, 2002.
- În primul rând, vor fi înlăturare unele greşeli admise la adoptarea noului Cod penal al Republicii Moldova, lucru firesc şi inevitabil.
- Codul penal va fi completat cu noi articole şi modificate cele incluse deja în Cod, vor fi operate schimbări în cuantumul sancţiunilor penale.
- Procesul de liberalizare a legislaţiei penale nu va fi întrerupt, deoarece el încă nici nu a început. Într-adevăr, în pofida tuturor declaraţiilor despre umanizarea legislaţiei penale şi a pedepselor, ultimele s-au înăsprit. Acest proces va continua (înăsprirea sancţiunilor penale).
- Se vor face redactări şi precizări lingvistice ale textului, care astăzi sunt departe de a fi dacă nu perfecte, atunci cel puţin înţelese. Aici este cazul să amintim că eficacitatea legii penale depinde şi de faptul, cât de perfect este limbajul ce ar corespunde următoarelor cerinţe: exactitate, claritate şi simplitate, accesibilitatea şi logica expunerii. În această ordine de idei este logică presupunerea că va fi extins capitolul ce interpretează sensul unor termeni sau expresii din Cod.
- Se va lărgi cadrul de infracţiuni ce ţine de dreptul penal internaţional şi vor lua o amploare tot mai mare procesele de apropiere, ca să nu zic de unificare, a diferitelor sisteme de drept penal. Probabil, noi vom fi nu numai martori, dar şi creatori ai procesului de codificare a Dreptului penal european şi a Dreptului penal internaţional.
- Va continua procesul de criminalizare – decriminalizare a faptelor, de regulă, din categoria celor uşoare şi mai puţin grave, trecerea unor fapte de la categoria infracţiunilor grave la categoria infracţiunilor mai puţin grave şi invers. Criminalizate, în primul rând, vor fi, probabil, faptele din sfera tehnologiilor avansate şi cele ce atentează la securitatea economică (în sens larg).
- E ştiut că incriminarea şi dezincriminarea comportamentului social constituie modalităţi prin care puterea legislativă realizează politica penală. Însă incriminarea unor fapte trebuie să constituie ultima ratio pentru legiuitor, acesta intervenind prin mijloace penale numai în măsura în care aceleaşi obiective nu pot fi atinse prin aplicarea altor sancţiuni juridice. Nu este rezonabil de a criminaliza infracţiuni uşoare care au un caracter de masă, cu cât mai intens ele se săvârşesc, cu atât mai mică este baza (necesitatea) criminalizării lor. O mare parte din infracţiunile uşoare, ce constituie 16% din numărul total de fapte incriminate de Cod, ar putea fi decriminalizate.
- Este puţin probabil că sistemul şi modalităţile pedepselor să se schimbe principial, însă ineficienta măsurilor existente, agresiunea criminală ce pune în pericol însăşi existenţa societăţii poate duce la acceptarea unor pedepse sau măsuri de siguranţă de tipul castrării ori la modificarea comportamentului în baza tehnologiilor ce ţin de programări neuropsihologice ale personalităţii.
- Şi încă la un moment ce ţine de procesul de criminalizare aşi vrea sa atrag atenţia D-voastră. La baza criminalizării găsim o pluralitate de cauze. Principala cauză care influenţează decizia de încriminare a unor fapte este cea de ordin politic, însă găsim şi raţiuni (motive) de ordin tehnic. Referitor la substratul politic, eu ca criminolog, reies din faptul că astăzi decizia de încriminare este tot mai frecvent determinată de cei, care au destulă influenţă asupra puterii pentru aşi apăra prin lege interesele şi acea ordine pe care au instaurat-o. Cât priveşte raţiunile de ordin tehnic, enumăram următoarele:
- Perfecţionările legislaţiei penale trebuie să fie orientate la o maximă corespundere a acestuia realităţii criminologice din societate şi la o reglementare adecvată a relaţiilor juridico-penale ce s-au statornicit în ţară. Nu trebuie să uităm că apelarea la măsurile represive se admite doar în cazul când în condiţiile concrete alte măsuri sunt insuficiente ori potenţialul lor s-a epuizat. Noi de asemenea trebuie să facem tot posibilul pentru a evita agresiunile legislative, când unica metodă de rezolvare a problemelor sociale devine adoptarea de noi acte normative, postulându-se apriori că însuşi faptul adoptării legii este considerat deja ca o rezolvare a problemei. Trebuie să conştientizăm şi faptul că doar măsurile poliţieneşti şi doar sistemul penal nu sunt suficiente pentru a înjuga criminalitatea în lipsa unei politici penale adecvate, în lipsa unei asigurări ştiinţifice a măsurilor de control şi contracarare a fenomenului infracţional.
