Valeriu BUJOR. Raport prezentat la Conferinţa Criminologică Naţională:
CRIMINOLOGIA ÎN REPUBLICA MOLDOVA: REALIZĂRI ŞI PERSPECTIVE,
Chişinău, 4 martie, 2008.
The following article contains the report presented by its author at the National Conference “Criminology in the Republic of Moldova, its achievements, problems and prospects”.
The article emphasizes that the Republic of Moldova is a country where they do neither basic criminological investigations nor criminological examinations. They haven’t got any complete mechanism of scientific provision to struggle against crime and violence, corruption and other social deviations.
The author examines into detail the problems in Moldavian criminology and suggests a complex of measures which will allow to raise the social status of criminology and use available research potential for scientific provision to struggle against crime. The author also proposes to establish the National Bureau on Criminology and Criminal Law.
Onorată asistenţă. Doamnelor şi domnilor!
Criminologia este chemată să direcţioneze procesul de căutare a unor căi conceptuale de sporire a eficacităţii luptei contra criminalităţii, corupţiei şi altor patologii sociale. Și apare criminologia, anume ca un răspuns la o necesitate socială obiectivă – a necesităţii de a asigura cu un adecvat suport teoretic activitatea statului vizând combaterea criminalităţii. Viaţa a confirmat necesitatea criminologiei, azi nimeni nu mai pune la îndoieli suveranitatea şi identitatea acestei ştiinţe.
Până a trece la subiectul raportului meu aşi vrea să spun următoarele: starea criminologiei, statutul ei social, existenţa unui mecanism statal de stimulare a cercetărilor criminologice şi de dezvoltare a criminologiei este un test social pentru stat, un indicator al existenței și maturităţii democraţiei în statul concret.
Criminologia este primită, acceptată şi promovată doar în statele cu adevărat democratice. Nici o dictatură, nici o pseudodemocraţie nu a tolerat criminologia. Acesta e un adevăr incontestabil. A venit timpul să testăm, în acest sens și statul moldav. Viitorul apropiat va confirma în ce categorie de state ne încadrăm noi.
Constat doar că, apelurile şi iniţiativele criminologilor înaintate, începând cu primul parlament şi până azi, nu au fost auzite, ori mai bine zis au fost ignorate.
Onorată asistenţă! Succesul (s-au insuccesul) în contracararea criminalităţii, corupţiei şi altor patologii sociale corelează direct cu nivelul de asigurare teoretică a tuturor aspectelor ce ţin de combaterea şi prevenirea acestor vicii sociale.
Cu regret constat că asigurarea ştiinţifică a măsurilor vizând combaterea criminalităţii, corupţiei şi altor deviaţii sociale astăzi nu poate fi numită satisfăcătoare.
Republica Moldova este una din puţinele ţări din spaţiul european şi CSI, unde cercetările criminologice fundamentale sunt o raritate, unde nu se realizează prognoze şi expertize criminologice, unde lipseşte dirijarea şi planificarea cercetărilor criminologice pe plan naţional şi, de asemenea lipsește, un sistem de pregătire a cercetătorilor şi analiştilor în domeniul respectiv.
Cu regret nici chiar potenţialul existent nu este valorificat, acesta fiind dispersat şi preocupat de realizarea intereselor departamentale şi de ordin secundar. Şi chiar dacă este recunoscută necesitatea obiectivă de asigurare ştiinţifică a măsurilor de prevenire şi combatere a patologiilor sociale, real însă se face puţin pentru a schimba starea lucrurilor ceea, ce la rândul său, împiedică crearea unui eficient mecanism anticrimă şi anticorupţie integrat în sistemul securităţii naţionale.
Onorată asistenţă,
În pofida celor constatate, îmi permit totuși să declar următoarele: Republica Moldova poate deveni un Centru criminologic european.
Afirm acest lucru deoarece văd premisele necesare pentru a realiza acest obiectiv. În primul rând, în ţărişoara noastră, lipsită până nu demult de tradiţii criminologice, azi atestăm formarea unei şcoli criminologice autohtone. Studenţii de ieri, tinerii cercetători şi profesori universitari, entuziasmaţi de ideile criminologice, au devenit făuritorii unui areal criminologic, propagatori ai ştiinţei şi cunoştinţelor criminologice. Astăzi Moldova are criminologi, apţi de a promova criminologia nu doar pe plan european dar poate şi pe plan mondial. S-a format o generaţie de criminologi talentaţi, bine instruiţi şi în măsură ambiţioşi.
Afirmarea criminologiei moldoveneşti, pe plan european, este un proces condiţionat şi de alți factori, dintre care voi numi cei primordiali.
1. Afirmarea noii paradigme criminologice, deoarece noua realitate criminologică cere cu necesitate o nouă criminologie. Perioada actuală se distinge prin faptul că sunt revăzute problemele conceptuale ale criminologiei – metodologia ştiinţei, locul şi rolul ei în sistemul ştiinţelor, obiectul şi scopul criminologiei. Iar apariţia noilor idei criminologice este posibilă doar în baza unei noi gîndiri criminologice formată ca rezultat al cunoaşterii perfecte a istoriei criminologiei, a teoriilor criminologice, bazată pe o analiză şi atitudine critică faţă de orice concepte, idei şi teorii criminologice, înaintarea propriilor idei, fie chiar şi absurde, şi ieşite din limitele admise la moment în criminologie.
2. Al doilea factor constă într-o viziune clară asupra sarcinilor care stau în faţa ştiinţei criminologice autohtone.
Astăzi, în atenţia cercetătorilor se află atât probleme referitoare la manifestări noi ale criminalităţii, care necesită o interpretare criminologică, cât şi manifestări cunoscute deja, care însă au luat alte contururi criminogene şi de aceea cer o nouă intervenţie criminologică.
Necesită o continuă dezvoltare teoriile criminologice speciale (sectoriale) – victimologia, vailensologia, criminologia grupărilor criminale, criminopenologia, criminalitatea profesională şi recidivistă, criminologia familiei contemporane moldoveneşti, criminologia politicii, teoria securităţii criminologice, etc.
Actuală rămâne problema criminalităţii în rândurile minorilor şi tineretului, criminalitatea latentă. Cer a fi supuse unor noi analize corelaţiile dintre violenţa criminală şi criminalitatea cupidă.
Trebuie supuse cercetării şi mecanismele de interconexiune a proceselor ce se derulează în sfera economică, politică, a culturii şi de drept cu criminalitatea, se impune şi cunoaşterea influenţei nemijlocite a condiţiilor social-economice asupra săvârşirii diferitelor tipuri de infracţiuni, deplasând accentul spre factorii ce determină schimbările negative în structura și tendințele criminalităţii.
Importantă rămâne problema statutului social şi comportamental al infractorilor. Schimbările ce au loc în stratificarea socială impun criminologilor un studiu privind influenţa acestui proces asupra comportamentului infracţional al reprezentanţilor diferitelor categorii sociale.
În prezent, apar probleme referitoare la persoanele care nu lucrează şi nici nu învaţă, care consumă droguri, care se prostituează, migranţi şi problemele ce țin de criminalizarea păturilor marginale ale societăţii noastre.
De interesele criminologiei sunt şi cele privind nihilismului şi cinismului juridic, tolerarea comportamentului infracţional; deprinderii, adaptării şi admiterii în societate a modelului ilicit de realizare a intereselor şi necesităţilor, Devine actuală problema criminalităţii persoanelor juridice, problema asigurării securităţii criminologice în condiţiile „privatizării unor funcţii poliţieneşti”.
Actuale devin, dar până când rămân în afara vizorului criminologic, problemele ce apar în condiţiile globalizării şi informatizării. Nu găsim nici un studiu a manifestări fenomenului de reiderism în condiţiile Republicii Moldova, fenomen prezent în spaţiul moldovean ultimii 5-6 ani. Menționez că lichidarea Universității de Criminologie este o manifestare tipică a fenomenului de reiderism. Nu trebuie uitată – problema criminalităţii organizate.
Referitor la această problemă vreau să-mi exprim nedumerirea privitor la faptul că în ultimii 3-4 ani problemă criminalităţii organizate a decăzut din vizorul cercetătorilor moldoveni. Aici se iscă întrebarea – de ce se tace această problemă? Oare criminalitatea organizată nu mai este actuală în condiţiile Moldovei? S-au noi am lichidat acest fenomen, fiind primul stat democratic care a izbutit să facă acest lucru?
Mi se pare, că criminalitatea organizată degrabă, întradevăr nu va mai fi actuală, din simplu motiv că spălând veniturile criminale şi albindu-şi numele, reprezentanţii crimei organizate prin corupţie, prin infiltrarea în economia legală şi acapararea principalelor ramuri ale economiei moldoveneşti şi altor sfere sociale se va contopi definitiv cu structurile statale. Mă tem că pronosticurile mele despre venirea naşului la putere – devin o realitate.
Şi în sfârșit, încă un aspect cere a fi evidențiat.
E ştiut că fiecare decizie cu caracter de lege generează modificarea relaţiilor sociale şi deseori legile, decretele şi hotărârile adoptate produc un efect cu totul neaşteptat, în multe cazuri servind drept catalizator al diverselor încălcări şi al apariţiei unor noi tipuri de infracţiuni. De aceia, este absolut necesară antrenarea criminologilor în elaborarea cadrului juridic, ce ar corespunde realităţii criminogene şi care ar anticipa procesele negative din ţară. Este vorba atât de aspectul criminologic al procesului legislativ de criminalizare şi decriminalizare, cât şi de criminologia legislaţiei,
Onorată asistenţă,
Problemele nominalizate necesită o intervenție urgentă, o abordare ştiinţifică şi implementare în practica anticrimă. Însă pentru a le realiza, nu e de ajuns doar existenţa potențialului criminologic, şi iată de ce.
Este cunoscut că, dezvoltarea criminologiei este în directă dependenţă de susţinerea de către stat a acestei ştiinţe. Fără susţinerea statului, fără stimularea cercetărilor criminologice de către factorii de decizie, fără solicitarea rezultatelor cercetărilor ştiinţifice de către organele de resort – toate eforturile pot fi sortite la insucces, şi criminologia moldovenească în loc să devină o ştiinţă recunoscută în lume poate să rămână doar o filă în istoria statului moldav şi o ocupație a unor patrioţi ai criminologiei şi ai neamului. Și dacă se pretinde la succes în lupta contra patologiilor sociale, se cere – de a crea un mecanism naţional de asigurare criminologică a proceselor economice, sociale, legislative, culturale ce se desfăşoară în societate. Cu atât mai mult că, rezolvarea problemei ce ţine de crearea unui sistem de instruire şi de asigurare teoretică şi informaţională a combaterii criminalităţii nu necesită alocaţii financiare şi cheltuieli suplimentare, crearea de noi structuri de dirijare şi cercetare. La prima etapă este necesar doar de realizat unele măsuri organizatorice îndreptate spre valorificarea potenţialului existent.
În această ordine de idei propunem:
1. A adopta, la cel mai înalt nivel, decizii referitor la asigurarea ştiinţifică a măsurilor de contracarare a criminalităţii şi dezvoltării ştiinţei criminologice în Republica Moldova.
2. A prevedea în Programele de stat realizarea obligatorie a cercetărilor ştiinţifice referitoare la problemele fundamentale şi aplicative ce ţin de securitatea naţională în general şi de asigurarea securităţii criminologice a persoanei, statului şi societăţii în particular.
3. A adopta Legea cu privire la expertiza criminologică.
4. A fonda un sistem integral de asigurare ştiinţifică a combaterii criminalităţii cu utilizarea potenţialului investigativ-analitic şi informativ al ministerelor, departamentelor de stat, instituţiilor de învăţământ şi de cercetări ştiinţifice. Tot aici e necesar a prevedea instituirea unui Centru naţional de cercetări ştiinţifice în domeniul combaterii criminalităţii şi asigurării ordinii de drept.
5. A realiza măsuri îndreptate spre crearea unui sistem de instruire criminologică, de pregătire şi reciclare a criminologilor, a se lua măsuri concrete, care ar stimula cercetările ştiinţifice ale criminalităţii şi ar prevedea dezvoltarea ştiinţei criminologice în ţară.
6. Ca prim pas în realizarea măsurilor îndreptate spre fondarea unui sistem naţional de cercetare şi instruire în domeniul politicii penale, asigurării ordinii de drept şi securităţii criminologice a statului, societăţii şi cetăţenilor, poate fi instituirea unui organ coordonator – Biroul Naţional de Criminologie şi Politică Penală.
Şi în final nu-mi rămâne decât să exprim speranţa că actuala conducere a Republicii Moldova, Preşedintele ţării, conştientizând pericolul criminalităţii vor fi receptivi la iniţiativele criminologilor. Vom trăi şi vom vedea.
