ransportul a devenit o componentă importantă în viaţa socială. O dovadă în acest sens o constituie existenţa Ministerului Transporturilor şi Infrastructurii Drumurilor – instituţie publică specializată. O altă confirmare o reprezintă numărul de autovehicule rutiere înmatriculate, care a atins cifra de 527 885 în anul 2009 (autovehicule rutiere pentru transportul mărfurilor, autobuze şi microbuze, precum şi autoturisme, inclusiv taxiuri), potrivit datelor Biroului Naţional de Statistică al Republici Moldova. Pentru a aprecia mai exact numărul auto- vehiculilor, este necesar să luăm în consideraţie mărimea populaţiei – 3 563 700 persoane, la data de 01.01.2010, conform datelor statistice oficiale ale Biroului Naţional de Statistică al Republicii Moldova. Prin urmare, actualmente există o unitate de transport la 7 locuitori!

Dezvoltarea vertiginoasă a transportului afectează atît societatea în ansam­blu, cît şi fiecare individ în particular, continuînd să se dezvolte în ritm accelerat. De exemplu, în anul 2004 erau înregistrate 269 551 de autoturisme, iar în anul 2009 numărul lor era deja de 386 365, ceea ce înseamnă o creştere de 43%, conform datelor statistice oficiale ale Biroului Naţional de Statistică al Republicii Moldova (graficul 1).

Pe lîngă efecte pozitive, dezvoltarea transportului a adus însă şi efecte negative în viaţa socială, precum pierderi de vieţi omeneşti, vătămări corporale, inclusiv grave, prejudicii materiale, noi manifestări criminale (de exemplu, mijloacele de transport au devenit obiect al atentatelor criminale sau mijloc utilizat la săvîrşirea crimelor ori desfăşurarea de activităţi criminale) etc.

Din aceste considerente, problema asigurării securităţii rutiere se impune cu forţă. Astfel, în Republica Moldova din cauza accidentelor rutiere au decedat 464 de persoane în 2007, 500 de persoane în anul 2008 şi 476 de persoane în anul 2009, potrivit datelor statistice ale Biroului Naţional de Statistică al Republicii Moldova, ceea ce înseamnă o medie de 480 de persoane decedate sau 13,5 persoane la 100 000 de locuitori.

Pentru comparaţie, vom prezenta datele similare din provincia Quebec (Canada), şi anume: 621 de persoane în anul 2007, 557 de persoane în anul 2008 şi 515 persoane decedate în accidente rutiere în anul 2009, ceea ce înseamnă o medie de 564 sau 7,3 persoane la 100 000 locuitori, potrivit datelor statisitice ale Societe de l’Assurance Automobile du Quebec.

Rezultă că în Republica Moldova decedează anual aproape de două ori mai multe persoane din cauza accidentelor rutiere decît în provincia Quebec, în condiţiile în care în provincia canadiană respectivă sunt înregistrate de aproape 7 ori mai multe autovehicule rutiere!

Iată un alt punct de comparaţie, în Republica Moldova au decedat din cauza atacurilor criminale 246 de persoane în anul 2007, 262 persoane – în anul 2008 şi 231 – în anul 2009, ceea ce formează o medie de 246 ucişi anual, potrivit datelor statistice ale Biroului Naţional de Statistică al Republicii Moldova pentru anii 2008-2009. Prin urmare, accidentele rutiere fac de 2 ori mai multe victime decît atacurile criminale în Republica Moldova (graficul 2).

Datele prezentate denotă importanţa ce trebuie să fie accordată problemei accidentelor rutiere de către autorităţile publice din Republica Moldova.

De menţionat că problema accidentelor rutiere a fost odinioară mai gravă în Canada decît în Republica Moldova, mai exact prin anii 70-80 ai secolului trecut (XX). Ce a făcut însă Canada pentru a reduce în mare măsură numărul acciden­telor rutiere şi efectele ei destructive? În primul rînd, au fost angajaţi analişti care au început să efectueze în mod sistematic analize profunde ale accidentelor rutiere şi au fost comandate cercetări ştiinţifice complexe ale fenomenului. Apoi, au fost angajaţi specialişti care au conceput programe de prevenire a accidentelor rutiere şi au coordonat activitatea de implementare a acestora, în timp ce autorităţile publice au alocat fondurile necesare. Rezultatele au fost impresionante, după cum vorbesc datele statistice prezentate de către noi.

Octavian Bejan, criminolog