Octavian BEJAN,  şef al Secţiei de analiză şi evidenţă,
Centrul pentru Combaterea Crimelor Economice şi Corupţiei

„Prevenirea şi combaterea crimelor transnaţionale: probleme teoretice şi practice
(traficul de fiinţe umane, terorismul, spălarea banilor, traficul ilicit de droguri şi armament)”,
Chişinău, 2005.

Criminalitatea transnaţională şi cea transfrontalieră devin o realitate tot mai evidentă. Ele cunosc o continuă expansiune socială şi internaţională, iar în timpul previzibil vor ajunge fenomene criminale dominante. Predominarea lor va fi legată de anumite tipuri de criminalitate, precum criminalitatea organizată, economico-financiară sau informatică.

Naşterea şi amplificarea acestor fenomene criminale este cauzată de deschiderea tot mai pronunţată a societăţilor şi de globalizarea accelerată. Este vorba de procese obiective, care nu pot fi împiedicate decît prin suportarea unor prejudicii mult mai mari. Asistăm, de fapt, la constituirea societăţii globale. O dată cu constituirea acesteia este de aşteptat modificări considerabile şi în societăţile naţionale sau etatice.

Societatea naţională s-a lovit de aceste fenomene criminale după iniţierea reformelor democratice. Renunţarea la modelul comunist de organizare socială a condus la o deschidere a societăţii, condiţie indispensabilă naşterii criminalităţii tranfrontaliere şi transnaţionale.

Întrucît criminalitatea transnaţională şi transfrontalieră sunt fenomene recent apărute, există un deficit de cunoştinţe în lume, iar la noi ele sunt, practic, inexistente. De aceea, organizarea unor conferinţe ştiinţifice şi practice este necesară.

Deşi adesea sunt identificate, ele constituie, în realitate, fenomene criminale distincte, chiar dacă au o serie de trăsături comune: criminalitatea transfrontalieră constă într-o activitate criminală desfăşurată de cetăţenii aceluiaş stat pe teritoriul mai multor state sau al unui stat străin, în timp ce criminalitatea transnaţională rezidă într-o activitate criminală desfăşurată de cetăţeni ai mai multor state pe teritoriul unui stat străin sau a mai multor state.

Pe măsură ce aceste fenomene se fac din ce în ce mai simţite, apar îngrijorări şi temeri crescînde. Deoarece este vorba de tendinţe obiective, inevitabile reacţia corectă e să nu încercăm să fugim de ele, ci să le cunoaştem şi să găsim metode de stabilire a unui control criminologic asupra fenomenelor, menţinîndu-le în limite socialmente tolerabile.

Criminalitatea transnaţională şi cea transfrontalieră se suprapune în cea mai mare parte cu asemenea tipuri de criminalitate: organizată, economico-financiară, informatică şi terorismul. Criminalitatea informatică şi terorismul este mai puţin caracteristică arialului naţional.

Cauza naşterii în societatea autohtonă a acestor fenomene criminale o constituie, ca peste tot în lume, de altfel, deschiderea societăţii. Deschiderea societăţii nu trebuie însă înţeleasă în sensul permeabilităţii frontierelor statelor. Ea semnifică interconexiunea avansată a societăţilor.

Acţiunea cauzei este favorizată puternic de următoarele condiţii:

  • migrarea intensă a populaţiei cu scopul de a dobîndi resurse de subzistenţă în exterior;
  • existenţa unei zone extinse la frontiera de stat necontrolată de autorităţile centrale;
  • corupţia avansată în societate;
  • incapacitatea autorităţilor, guvernanţilor şi societăţii în general de a adopta o concepţie coerentă de organizare socială.
Criminalitatea transnaţională şi transfrontalieră din arealul naţional şi-a întins, în principal, tentaculele în bazinul Mării Negre şi aici urmează a fi concentrate eforturile de prevenire şi contracarare.

Prevenirea şi contracararea criminalităţii transfrontaliere şi a celei transnaţionale posedă un specific, dată fiind natura fenomenelor – cooperarea internaţională. Deoarece acţiunile criminale ce compun aceste tipuri de criminalitate sunt realizate pe teritoriu sau de actori străini, acţiunile îndreptate împotriva lor, atît de prevenire, cît şi de contracarare, pot să-şi străpungă ţinta numai şi numai în condiţiile cooperării interstatale.

Plecînd de la faptul că criminalitatea organizată (în special, traficul de fiinţe umane, droguri şi armament) şi criminalitatea economică (în special, contrabanda, evaziunea fiscală şi neachitarea taxelor vamale) reprezintă, de rînd cu corupţia, care stă în fruntea relelor de ordin criminal, cele mai distructive fenomene criminale, se poate afirma că prevenirea şi contracararea criminalităţii transnaţionale şi transfrontaliere constituie o prioritate a politicii criminologice naţionale. O politică criminologică naţională lipseşte, ceea ce face ca acţiunile instituţiilor de drept să fie dispersate, iar în consecinţă, ineficace. În schimb, există o strategie anticorupţie oficială şi clar definită. Prin urmare, ar putea fi elaborată şi pusă în practică o strategie de prevenire şi contracarare a criminalităţii transfrontaliere şi transnaţionale, care ar include, în mod firesc, acţiuni îndreptate împotriva celorlalte două pericole criminale majore în societate: criminalitatea economică şi cea organizată.

Elaborarea unei asemenea strategii presupune:

  • determinarea ameninţărilor majore;
  • conturarea geografiei fenomenelor;
  • stabilirea formelor principale de contraacţiune;
  • selectarea partenerilor de bază.
Această strategie urmează a fi concepută în deplin acord cu celelalte obiective, majore ale ţării, în special cu cel de integrare euro-atlantică. În particular, este important a încheia parteneriate trainice în domeniu atît cu Uniunea Europeană şi NATO, cît şi cu ţările membre ale lor, precum şi a prelua practicele împărtăşite de ele.

Deoarece criminalitatea transnaţională şi tranfrontalieră sunt situate preponderent în bazinul Mării Negre, devine imperativă corelarea strategiei naţionale cu cele ale statelor din regiune. Este de analizat şi posibilitatea elaborării comune a unei astfel de strategii, chiar dacă este indispensabilă includerea unor componente specifice.

Deocamdată există o colaborare neînsemnată în domeniul prevenirii şi contracarării criminalităţii transfrontaliere şi transnaţionale, care permite mai mult a rezolva chestiuni de ordin intern (acumularea probelor în cadrul unui dosar, reţinerea unei persoane date în urmărire generală sau internaţională etc.). Potrivită ar fi însă orientarea spre forme de cooperare bazate pe acţiuni şi campanii concertate.

Soluţionarea problemei criminalităţii transfrontaliere şi transnaţionale implică inevitabil o dimensiune politico-militară. Imperativul indicat este determinat de separatismul transnistrean, generator al unei zone necontrolate de autorităţi, care s-a transformat într-un focar de criminalitate. Zona neagră a Transnistriei constituie, de fapt, un factor esenţial ce alimentează criminalitatea transnaţională şi transfrontalieră. Or, preluarea controlului asupra Transnistriei reprezintă o misiune cu caracter politico-militar.

Una dintre măsurile necesare de prevenire a fenomenelor în discuţie constă în securizarea hotarelor. O atenţie deosebită, în acest sens, urmează a fi acordată securizării frontierei de Est. Au fost deja întreprinse primele acţiuni de acest ordin, bazate pe colaborare internaţională, iar efectele pozitive se vor produce în scurt timp.

O condiţie importantă a succesului în prevenirea şi contracararea criminalităţii transfrontaliere şi transnaţionale o constituie cunoaşterea profundă şi multilaterală a fenomenului şi stării lui reale. Responsabilitatea aparţine deopotrivă oamenilor de ştiinţă, autorităţilor publice şi societăţii civile. Cercetătorii trebuie să-şi orienteze preocupările ştiinţifice şi spre aceste fenomene, autorităţile publice trebuie să aloce resurse financiare pentru cercetări, iar societatea civilă trebuie să suplimenteze fondurile cu banii colectaţi din donaţiile private.

Pentru a anticipa posibilele transformări ale criminalităţii transfrontalieră şi transnaţională este indicată efectuarea sistematică a prognozării evoluţiei fenomenelor. Centrul pentru Combaterea Crimelor Economice şi Corupţiei a instituit o asemenea activitate, fiind obţinute primele rezultate. Urmează ca şi celelalte instituţii de drept să iniţieze activităţi de prognozare.

Caracterul specific al criminalităţii transnfrontaliere şi transnaţionale dictează necesitatea dezvoltării adecvate a instrumentelor de cercetare penală a faptelor de acest gen, adică a celor utilizate în activitatea operativă de investigaţii şi de urmărire penală. Metodele operative de investigaţii sunt stabilite expres de legislaţie, procedeele de aplicare a lor pot fi însă şi trebuie să fie dezvoltate astfel, încît să sporească capacitatea de detectare şi demascare a crimelor de natură transfrontalieră şi transnaţională.

Dat fiind specificul manifestărilor ce compun criminalitatea transfrontalieră şi transnaţională, contracararea cu succes a lor va presupune şi înfăptuirea unei conlucrări exemplare pe plan intern, între diverse instituţii publice cum ar fi Centrul pentru Combaterea Crimelor Economice şi Corupţiei, Ministerul Afacerilor Interne, Procuratură, Serviciul Vamal, Serviciul de Grăniceri, Serviciul de Informaţii şi Securitate ş.a.

Schimbările de natură a genera noi tipuri de criminalitate, impun şi o schimbare corespunzătoare în acţiunilor celor chemaţi să le contracareze. Şi deoarece forma optimă de modificare a comportamentului uman constă în instruire, urmează a întreprinde o serie de măsuri şi în această direcţie. Pe de o parte, va trebui să fie incluse temele respective în programele de studii ale instituţiilor de învăţmînt specializate, iar pe de altă parte, va trebui să fie organizate activităţi de instruire a practicienilor în cadrul organelor de drept. O formă deosebit de eficace constă în organizarea unor activităţi de instruire comune ale instituţiilor de drept. Ele vor contribui considerabil la uniformizarea acţiunilor şi interpretării normelor în materie, la strîngerea legăturilor şi la soluţionarea coordonată a problemelor.

Deocamdată societatea noastră nu este ameninţată de flagelul terorismului, care capătă tot mai mult dimensiuni transnaţionale şi transfrontaliere. Totuşi, participarea la eforturile internaţionale antiterorism este oportună. Ea va permite o mai rapidă afirmare pe arena internaţională şi atragerea asistenţei pentru necesităţile interne.

De exemplu, ar putea fi obţinută o asistenţă importantă în soluţionarea separatismului transnistrean, care constituie un factor de alimentare a terorismului internaţional. În consecinţă, ne vom putea bucura de numeroase beneficii, dintre care:

  • sprijin în securizarea graniţei de Est a ţării;
  • neadmiterea recunoaşterii internaţionale a regimului criminal de la Tiraspol;
  • limitarea spaţiului de manevră a firmelor controlate de grupări criminale;
  • reducerea traficului de fiinţe umane în zona răsăriteană;
  • reducerea traficului de droguri dinspre spaţiul asiatic.
Nu în ultimul rînd, este necesar a pregăti opinia publică de iminenţa extinderii criminalităţii tansfrontaliere şi transnaţionale, şi de diversificarea formelor de manifestare a lor.