(Valeriu Bujor. Combaterii criminalităţii – bază ştiinţifică
ori cu privire la asigurarea ştiinţifică a combaterii criminalităţii.
Legea şi viaţa, nr. 1(960) / 1995. (pp. 34-36))
În anumită măsură autorul a abordat problema enunţată în titlu atât în paginile revistei („Legea şi viaţa” nr. 3, 1994) în alte publicaţii („Moldova Suverană” din 8 decembrie 1994), la conferinţe ştiinţifice, în adresările către preşedintele Parlamentului şi Preşedintele Republicii. Spre regret, aceste tentative personale ce vizau problema abordată n-au fost luate în considerare.
Se creează impresia că în republică există forţe, care din diferite motive nu sunt cointeresate în menţinerea controlului asupra criminalităţii, asigurarea liniştii în ţară, garantarea securităţii fiecărui cetăţean. Cum altfel putem interpreta faptul că concomitent cu procesul de conştientizare a pericolului criminalităţii în societate, se ignorează necesitatea asigurării ştiinţifice a măsurilor de control asupra criminalităţii, fără de care orice activitate în acest sens este sortită iniţial insuccesului.
Aşadar, actualmente criminalitatea a ieşit de sub control, nivelul, structura şi dinamica criminalităţii indică că societatea a atins deja acea limită după care începe procesul autonimicirii şi degenerării naţiunii. Criminalitatea, dorim să recunoaştem sau nu, devine problema numărul unu. Dacă recunoaştem acest. fapt şi tindem ca activitatea în vederea controlului asupra fenomenului criminal să aibă efectul dorit, atunci e necesar să ne dezicem de practica soluţionării problemei respective doar în temeiul bunului simţ. Nu există o piedică mai mare în organizarea activităţii cu privire la controlul rezultativ asupra criminalităţii decât ignoranţa, incompetenţa noastră. Diletantismul în acest sens, ca şi în economie şi practică, este foarte costisitor pentru societate. De aceea viaţa ne dictează cu insistenţă necesitatea asigurării măsurilor de control asupra criminalităţii cu o solidă bază teoretică.
Într-adevăr, premisa necesară a oficialităţii măsurilor de control asupra criminalităţii constă în rezolvarea corectă a unui bloc de probleme. Iată doar unele din ele.
În primul rând, cunoaşterea esenţei fenomenului vizat, manifestările lui şi starea reală a criminalităţii în republică. Statistica ne prezintă doar aisbergul acestui fenomen. Cât priveşte alte aspecte ale criminalităţii – răspândirea diferitor tipuri ale criminalităţii în rândurile populaţiei, nivelul de contaminare a diferitor pături ale populaţiei sau „portretul” criminalului de astăzi, consecinţele sociale ale criminalităţii, pierderile directe sau indirecte pentru Moldova în oameni şi în bunuri materiale, răspândirea criminalităţii profesionale şi a celei organizate etc. este imposibil să le cunoaştem fără efectuarea investigaţiilor criminologice suplimentare.
În al doilea rând, e necesar să cunoaştem cauzele ce determină criminalitatea în Moldova, factorii şi circumstanţele ce favorizează săvârşirea infracţiunilor.
Nu mai puţin interes prezintă pronosticul modificării criminalităţii şi a viitoarei realităţi sociale în corelaţie cu procesele economice, politice, social-culturale etc., ce se produc în ţară. Cu adevărat, e imposibil a spera în posibilitatea combaterii criminalităţii, necunoscînd tendinţele de perspectivă ale fenomenului criminal, fără a prevedea apariţia noilor manifestări ale acestuia pe viitor. Numai cunoscând posibila realitate criminogenă se poate elabora un complex de măsuri ce ar permite a activa cu succes şi anume: elaborarea concepţiei, programei statale în vederea combaterii criminalităţii şi crearea unui sistem efectiv de control asupra fenomenului respectiv; pregătirea cadrelor de jurişti ce vor activa în noi condiţii, fondarea bazei juridice respective, fapt ce ar permite minimalizarea pericolului criminalităţii. În caz contrar, suntem sortiţi să rămânem în rolul celora care întârzie permanent, iar organele de drept ajung în situaţia incapacităţii de a activa în condiţiile modificărilor vertiginoase ale situaţiei criminologice.
Un alt aspect, îl constituie şi necesitatea de a iniţia expertiza criminologică obligatorie a tuturor proiectelor de legi, care sunt prezentate spre adoptare, întrucât fiecare decizie cu caracter de lege generează modificarea relaţiilor sociale şi deseori decretele, legile, hotărârile adoptate, produc un efect cu totul neaşteptat, în multe cazuri servind drept catalizator al diverselor încălcări şi al apariţiei unor noi tipuri de infracţiuni. Iată de ce expertiza criminologică obligatorie a proiectelor de legi, a programelor economice, sociale ar evita sau cel puţin ar minimaliza consecinţele negative.
Elaborarea problemelor enumerate (şi a multor altor ce vizează combaterea criminalităţii), presupune o bază teoretică solidă, ceea ce lipseşte astăzi în Moldova; parte fiind neconştientizată necesitatea ei, parte ignorând această necesitate.
Şi totuşi viaţa demonstrează că combaterea criminalităţii nu mai poate fi efectuată în baza bunului simţ şi că eficacitatea măsurilor de control asupra fenomenului vizat e în plină dependenţă de asigurarea teoretică.
Un prim pas în rezolvarea problemei abordate ar putea fi fondarea unui Centru naţional de investigaţii ştiinţifice pentru combaterea criminalităţii („Centru criminologic”). Un asemenea centru, în viziunea mea, poate fi subordonat doar Parlamentului sau Preşedintelui ţării, fapt ce ar garanta independenţa acestuia de influenţele departamentale, ministeriale şi interesele politice.
Funcţiile Centrului criminologic:
- asigurarea informativ-analitică a tuturor aspectelor procesului de control asupra fenomenului criminal: cunoaşterea stării reale a criminalităţii în Moldova şi cauzele ce o determină şi o favorizează, pronosticul modificării acesteia în corelaţie cu procesele economice, politice, socio-culturale etc., produse în ţară, evidenţierea priorităţilor în vederea aplicării măsurilor de control şi profilaxie;
- elaborarea concepţiei statale în vederea controlului social asupra criminalităţii şi a programelor guvernamentale în domeniul vizat;
- elaborarea unui complex de măsuri şi metode de combatere a criminalităţii;
- elaborarea bazei juridice a măsurilor de control asupra criminalităţii;
- coordonarea investigaţiilor ştiinţifice şi efectuarea investigaţiilor criminologice strategice;
- ajutorul metodic organelor ce realizează politica statală în domeniul combaterii criminalităţii;
- instruirea şi perfecţionarea cadrelor criminologice de înaltă calificaţie, a criminologilor-investigatori, analiticienilor;
- efectuarea expertizelor criminologice a proiectelor de legi, a altor acte normative; monitoringul criminologic a proceselor social-politice, economice etc. În baza Centrului criminologic e necesar a fonda o direcţie informativ-analitică şi un bloc unic de statistică şi informaţie.
V. BUJOR, doctor în drept,
şeful serviciului investigaţii ştiinţifice, redactare şi editare al ANP „Ştefan cel Mare”
